Cristian locuiește într-o casă albastră din lut în care lămpașul ține locul curentului electric. Are 13 ani și o bunică de 82, cea care are grijă de el de când avea 2 ani. Bunica e de fapt străbunica lui Cristian, care de când i-a murit nepoata, are grijă de băiat.
Casa lui Cristian și a străbunicii e în vârf de deal, unde pământul e aproape imposibil de urcat pe vreme ploioasă. Un drum greu de parcurs pentru Cristian și pentru străbunica lui de 82 de ani, dar pe care trebuie să îl facă de fiecare dată când merg după alimente în sat, după lemne sau la fântână după apă. Dacă-i întrebi îți vor spune că n-au nevoie de ajutor să urce dealul până la casa de lut. Doar de o botă și de cizme de cauciuc.
Zilele lui Cristian respectă cu rigurozitate un program. Dacă se întinde cu timpul, s-ar putea să nu-și poată face temele de casă și n-ar fi indicat, spune el. Pleacă la școală de dimineață și se întoarce la prânz după ore. Odată ce ajunge trebuie să se apuce de temele de casă cât e sus lumina zilei, neavând curent electric să le poată lăsa pe mai târziu. Îi plac româna și biologia. Româna pentru că îi face plăcere să citească, iar biologia pentru că e curios. Momentan vrea să se facă pompier pentru că i se pare ceva ieșit din comun să poți salva oameni.
După ce sunt gata temele urmează un drum de 20 de minute pentru a procura apă de băut și pentru spălat. Își ia roaba și bidoanele goale și o ia la vale mai sus de casa lor de lut, la fântână. Dacă ceru-i generos poate să nu meargă după apă. Ploaia e dată de la Dumnezeu spune străbunica lui Cristian, pentru că așa pot aduna apa pentru băut și Cristian nu mai e nevoit să meargă după zecile de litri de apă.
Ca orice copil Cristian trebuie să și copilărească. Face asta în timpul liber, după școală, imediat după ce își face temele la lumina zilei naturale și după ce se asigură că el și străbunica au apă suficientă pentru următoarele zile. Cum copilărește? Stă în sat cu copiii, iar iarnă cară unii la alții lemne pentru foc. Pentru el și alți copii din Șușturogi e ca o joacă de-a oamenii mari.
Străbunica lui Cristian crede în oameni și în bunătatea lor. Unii i-au ajutat cu lemne, alții i-au ajutat să își renoveze acoperișul casei albastre din lut. Spune că aceștia sunt oameni pe care Dumnezeu trebuie să îi ajute înzecit. Am întrebat-o ce ar vrea să devină micul nostru erou când se face om mare. “Ce-o să vrea el, numai să se țină de carte. Viața îi dă în straiță celui care se străduiește.”
Ne străduim și noi să îl ajutăm să se facă om mare. Combatem abandonul școlar și îl ajutăm pe Cristian să meargă la școală în continuare. Pentru asta are nevoie de haine, încălțăminte și rechizite. Prin programul Fondul de burse ne poți ajuta să i le oferim. Fă o donație sau oferă o bursă de 1000 de lei din care Cristian va primi tot anul necesarele pentru a putea continua să meargă la școală.
